rmen si eu vreau acolo 

Vreau si eu ..... . Intradevar alt sistem , alti oameni , alta civilizatie . Nu stiu cand vom ajunge si noi la nivelul lor . Cred ca vor trece multi ani de acum inainte ...

Stiti vorba aceea:am trait sa vad si asta?
Ei,noi nu cred ca mai traim sa apucam sa vedem schimbarile in spitale ,adica sa fie ca in alte tari....dureaza mult prea mult.

Carmen pe langa faptul ca m-a impresionat placut povestea ta si felul in care ai fost tratata si conditiile de acolo, as vrea sa te intreb ceva. Inainte sa nasti lucrai in Norvegia? Te intreb ptr ca vreau sa stiu daca poti beneficia de asa ceva si daca nu esti salariatul lor. Ai platit un abonament ceva ptr acest spital? Cum e acolo cu astfel de lucruri?

Si daca, spre ex, eu ma duc in Norvegia si lucrez la negru fara a fi inregistrata nicaieri si imi vine sorocul nasterii pe acolo, pot naste in spital si sa beneficiez de cei 3500 euro? sau asta e valabil ptr cei cu acte in regula?

Carmen,
Ma bucur ca ai deschis tu acest subiect.Eu voiam de mai demult sa scriu despre cum se petrec nasterile aici,dar citind experientele(unele foarte triste) ale fetelor in Romania,mi-am zis ca daca vin eu si scriu cum e aici,voi fi considerata o snoaba "ia uite,vine si Oana sa povesteasca cum e sa nasti in strainatate !".
Eu as vrea sa insist pe latura umana a personalului medical.Sunt geniali,alt cuvant nu am.
Aici mama si copilul e ceva foarte serios si odata ce ai descoperit ca esti insarcinata ti se face caietul de vizite de pe perioada sarcinii.Ai o data pe luna o īntalnire cu o asistenta moasa care se ocupa de tine,cat timp esti insarcinata.Ginecologul e doar pentru chestii speciale,de ex. anumite ecografe importante,celelalte ecografe tot asistenta moasa ti le face.Ea īti raspunde la toate īntrebarile pe care ti le pui in aceasta perioada,poti sa-i spui tot ce-ti trece prin cap,fara sa fi considerat ridicol.De la inceput ti se da o sacosa plina de documentatie,reviste,carti,dupa ce le-ai citit,esti "doxat" si sti totul despre ce ti se va īntampla.Ce mi-a placut mie cel mai mult a fost caietul viitoarei mamici,unde,in fiecare luna e o rubrica "Dvs." si alta "bb".Ti se spune exact cum te simti tu si de ce,iar la bb,in ce stadiu e,cat masoara,ce face...De ex.afli cand incepe sa auda si sa perceapa diferitele voci,e important ca tata sa-i vorbeasca,pentru ca are o voce grava pe care bb o percepe mai bine si va fi una din vocile recunoscute mai tarziu,dupa ce iese.Tot felul de chestii de genul asta,foarte dragut.
Cu asistenta,o tinerica dulce de tot,ajunsesem un fel de prietene,de cate ori am mai fost pe la clinica,am cautat-o,mai ales daca eram cu bb.Am trait impreuna emotia ecografelor,se extazia si ea langa noi cand vedeam tumbele Oliviei si a fost innebunita de grija cand,la 7 luni,am avut un accident de masina.Ma grabeam de la serviciu sa ajung la spital,era o ploaie torentiala,cel din fata a franat brusc,eu la fel,am pierdut controlul masinii si am intrat direct in el.Partea din fata a masinii era varza,ai fi zis ca trecuse o locomotiva peste ea.Mi-am sunat omul,a venit in urgenta si am plecat la spital.S-au repezit toti pe mine sa ma puna la monitoring,eu incapabila sa gandesc,sotul meu innebunit si asistenta zapacita,care in timp ce ma punea la aparat,ma intreba 1001 de chestii in acelasi timp.Olivia,de obicei in mare forma permanenta,nu mai misca deloc.Am asteptat putin si cand am auzit in sfarsit bataile inimii puiului,am inceput sa plangem toti 3,ea ma pupa si plangea cu noi.Mi-au mai facut ceva teste a doua zi si a fost tot timpul langa mine.
Cu doua saptamani īnainte de termen,ginecologul mi-a zis ca nu mai sunt sperante ca Olivia sa se puna cu capul īn jos(miss era confortabil asezata cu caputul direct in stomacul meu) si ca face cezariana.Stres pe mine.Tot asistenta mea m-a linistit explicandu-mi in ce consta.Asta nu m-a īmpiedicat bineinteles sa tremur ca varga si sa-mi dea lacrimile in sala de operatie.Acolo m-a linistit o alta asistenta(din toata hoarda care roia in jurul meu).Tipa mi-a luat mainile in ale ei,mi-a sters lacrimile si mi-a vorbit pana cand anestezistul mi-a facut injectia si pana cand l-am vazut pe sotul meu intrand in sala.Atunci m-am mai linistit.
Camera am avut si eu de doua persoane,cu o tipa tinerica si ea care a avut cezariana imediat dupa a mea.
La nastere primesti un pachet mare cu tot felul de chestii pentru bebe,de la pampers si terminand cu sampon,crema...absolut tot si un cadou pentru mamici,produse cosmetice.
Nu mai insist la capitolul curatenie,asternuturi schimbate zilnic,tampoane si chiloti de unica folosinta pentru perioada de dupa nastere.Baia(in camera,bineinteles) era frecata si dezinfectata zilnic,aveai totul,eu am folosit prosoapele si produsele mele,dar cel care uita...
Cel mai fain era dimineata,cand aparea convoiul de asistente.Toate dragute,simpatice,si zambitoare permanent.Fiecare cu rolul ei.Una pentru bebe,alta īti lua tensiunea,o alta īti facea patul,alta venea cu mancarea(eu meniu special,specificasem in fisa de internare ca nu mananc carne decat de peste...no problem!).D-zeu stie ce viata dura au asistentele aici,toate lucreaza in 3 schimburi.Dar le vezi tot timpul zambitoare,se ocupa de tine de zici ca ai fi unic pe fata pamantului si stiu sa te faca sa te simti in siguranta.
Faza de care zicea Carmen cu snuruletul la pat,o aveam si noi si in prima noapte de dupa nastere(am avut prima cezariana,la 8 dimineata)...am abuzat de snurulet.Mica precizare,eu am fost cam zapacita de cap o mare parte din zi,chiar daca nu am avut anestezie generala,dar dupa-amiaza,o cafea buna si o masa pe masura,m-am dezmeticit si nu aveam in cap decat ca vreau sa-mi scoata sonda si perfuziile si sa ma lase naibii sa cobor din pat,ca-mi amortise fundul.Au fost cam sceptice ele si mi-au zis ok,daca ma dau singura jos si incerc sa fac cativa pasi.Cu toate durerile si ametelile,i-am facut pe aia cativa pasi si asa au fost de acord sa-mi ia toate magariile care ma tintuiau la pat.Ei,dar noaptea,incepuse sa-mi treaca bine efectul anesteziei si m-am pomenit cu niste dureri...rupere!Apoi bb isi zice ca ar manca si ea ceva si numai ce incepe sa scanceasca.O pun la san,nu stiam nici eu,nici ea! Am tras de snurulet si de n-au venit fetele..! 4 au venit pe rand,fiecare cu alta metoda : sa incerc s-o tin asa sau asa sau sa incerc pozitia aia...Toate astea se intamplau pe la 1 dimineata.Una nu a fost sa faca mutre sau fite.Cum alaptam tot ce au putut sa-mi dea ca si calmante au fost supozitoare,cu un efect imediat,foarte eficace.In final Olivia a descoperit tactica si s-a pus pe halit,baga bine si imediat ce termina,se culca la loc.Se trezea dupa exact 4 ore,zici ca avea un ceas in burta copilul meu.Era preferata asistentelor,declarata cel mai cuminte bb,mai ales ca ziua era treaza si-si rotea ochii ei mici in toate directiile,chiar daca nu vedea nimic si nu plangea decat dupa cele 4 ore,ca sa-mi aminteasca ca-i e foame.
Ele mi-au aratat prima baita,toate īngrijirile necesare pentru bb,sfaturi "in caz de" si altele.
Pe langa asistente,sunt si alti specialisti care vin,pediatrul,bineinteles dar si o persoana care se ocupa de mami dupa nastere,masaj la picioare,exercitii de respiratie pentru ca toate organele,uterul si restul,sa revina la forma initiala,sfaturi de ce exercitii poti face si cand,alimentatie cu sfaturi pentru mamele care alapteaza(ce e bine sa mananci si ce nu e indicat pentru ca favorizeaza colicii la bb de ex.).
Nu am avut cuvinte sa le multumesc,am petrecut o saptamana minunata acolo,m-am simtit protejata ca intr-un fel de cocoon,cu atatea persoane dragute care se ocupau de tot.
In prima zi in care am intrat acasa,m-am simtit complet debusolata,pierduta,ca si cum credeam ca fara ei toti,eu singura nu eram capabila de nimic.Mama se dusese cu sotul meu la cumparaturi si ma lasase cu bb "sa ne odihnim".M-am trezit singura,cu ghemotocul ala mic,care se foia in patut si am avut brusc asa un sentiment de singuratate,ca m-a luat un plns de nu ma mai puteam opri.Cu cat īmi ziceam ca trebuie sa ma calmez,ca nu am nici un motiv,cu atat boceam mai rau.E singura data cand am facut cunostinta cu baby-blues.
Mama venise aici a doua zi dupa nasterea Oliviei,si-a luat tot concediul,draga de ea,ca sa stea langa noi.Dar cand a vazut cum ma ocup de bb(adica ce bine ma scolisera fetele) a ramas cu gura cascata si mi-a zis  "pai,eu nu am ce sfaturi sa-ti mai dau"(ei,tot mi-a mai dat ea cate unul,asa timid... )
La plecarea din spital as fi vrut din suflet si cu cea mai mare placere sa le dau o floare,o cutie de ciocolata,acelor persoane minunate.Cand i-am pomenit de asa ceva sotului meu,mi-a zis ca sunt nebuna,ca nu pot face asa ceva,ca le-as creea mai degraba probleme cu un asemenea gest.
Asa e,aici nu se cade,se considera ca īsi fac doar meseria oamenii aceia,dar...vezi totusi cum li se lumineaza chipul cand primesc un simplu "multumesc" din inima.

Carmen12 - e bine ca ai deschis un astfel de subiect.     
   Macar stim si noi ca se poate si altfel. Nu la noi, desigur, dar macar ..undeva ..in lume.. este si altfel.
  Frumoase randurile. Imi plac foarte mult pozele. Si am ramas impresionata de conditii. Acolo nu ti-e frica sa aduci pe lume un copil sau sa te gandesti la cati bani iti vor trebui in spital.   
  Oare cu cat timp inainte sa strangi bani sau de unde sa te imprumuti. Nu am stat chiar asa de rau (cum am scris eu randurile) adica am avut banii si nu m-a costat foarte mult si nici nu am dat cu bani in stanga si dreapta, dar cate din noi nu au facut-o oare si cate mame nu au veniturile minime.

Sora mamei e plecata in australia de 20 ani. Una din verisoare are 5 copii si alta o fetita. Nu pot spune ca stiu multe despre sistemul lor, dar e tot ca al vostru Oana si Carmen12.
  Pe mine insa, mereu m-au impresionau camerele lor(am primit pozele ale micutilor nepoti).Faptul ca stau cu bebeul in niste conditii super bune (stiu ca si la noi poti sta cu bebele, eu insa nu am avut parte), ca au rafturi si dulapior unde eu vedeam felicitari, flori, plushuri; baie in camera (si aici sunt unele camere cu baie prevazuta dar nu exista comparatie).
   Cu var'mea care are fetita doar cu 2 luni mai mare ca si fiu'meu, comunic eu si imi povestea cum a fost la ea. Asistentele au zis/crezut ca va naste normal si s-a chinuit cateva ore; in final a facut cezariana. Mi-a zis ca pentru ameliorarea durerilor a stat in cada cu calda (cred ca, cada si nu dus / de unde cada si cu apa calda la noi in spitale), ca a stat pe o minge din aceea gonflabila (de unde minge si unde sa sari cu ea?? / poate pe holuri de nebuna).
  Nici acolo nu se da bani-spaga.Ea a zis ca va da o cutie de ciocolata cuiva, dar nu stiu daca a mai dat-o. Cred ca e aceasi chestie .. nu se fac gesturi din acestea.
   La fel.. din spital iti dadeau carti, produse, scutece=pampers gaseai acolo, hainute la fel.

asa e,am avut norocul sa nasc peste hotarele romaniei,si va spun ca nu exista comparatie,nici in conditiile pe care le ti le ofera in spital,nici in forma umana si calda cu care te trateaza aici,de la infirmira,asistenta,moasa sau medic ginecolog.eu am stat internata doar 48 de ore de la nastere,pt ca ma nascut normal,cu epiduralapgar la nastere 9 si la 5 min 10

daca nu ai pile sau nu dai bani nu te baga nimeni in seama
eu am avut parte de un doctor super cu care am nascut
dar asistentele de la bebelusi niste nesimtite

eu nu pot sa inteleg de ce nu lasa bebelusi in camera cu mama?eu ,de cand am iesit din sala de nasteri nu m-am despartit de el nici o clipa,cand l-au luat sa-l mai cantaresca odata,mi-au cerut voie sa-l ia,si pe sotul meu l-au intrebat daca vrea sa-l insoteasca.avea patutul langa patul meu in camera,si il puneam la piept de fiecare data cand scancea,pt ca eram sigura ca ii este foame.oricum,experienta este incomparabila cu ce am citit la alta tema,si am un profund respect pentru mamicile care au nascut in romania,si au avut puterea sa treaca peste umilinte si jigniri.eu sincer as fi inebunit,sau as fi strans pe cineva de gat

davie1710 a scris:

eu nu pot sa inteleg de ce nu lasa bebelusi in camera cu mama?eu ,de cand am iesit din sala de nasteri nu m-am despartit de el nici o clipa,cand l-au luat sa-l mai cantaresca odata,mi-au cerut voie sa-l ia,si pe sotul meu l-au intrebat daca vrea sa-l insoteasca.avea patutul langa patul meu in camera,si il puneam la piept de fiecare data cand scancea,pt ca eram sigura ca ii este foame.oricum,experienta este incomparabila cu ce am citit la alta tema,si am un profund respect pentru mamicile care au nascut in romania,si au avut puterea sa treaca peste umilinte si jigniri.eu sincer as fi inebunit,sau as fi strans pe cineva de gat

Depinde de spital. Eu am nascut in Timisoara si am stat cu beblusul meu in camera tot timpul, mai putin cand l-am dus eu la moase, pt ca aveam frisoane si ma simteam f rau