Buna tuturor si un an mai bun decat cel care a trecut!

As vrea sa va spun si parerea mea pentru ca situatia mi se pare destul de serioasa; sunt cu totul de acord ca o mama ramane mama si ca nu e bine sa separi copilul de parintii lui in special de mama; in acelasi timp nu sunt de acord sa se tolereze situatiile extreme. Ma surprinde ca un tata care vede astfel de lucruri (pt multi tati din familii asa zis normale - invizibile!) are o astfel de sotie. Cum se ajunge la astfel de situatii, intreb eu retoric?!
Un barbat civilizat isi ia de regula o sotie civilizata; ceea ce descrii mi se pare destul de grav incat imi permit doua remarci:
- fie exista niste probleme in cuplu (intre voi doi)  care fac ca tu sa ii vezi si sa ii exacerbezi defectele sau greselile iar ea sa se "razbune" in felul ei prin nepasare si delasare (nu e o scuza dar poate fi un motiv..)- si in acest caz aveti de lucrat amandoi cu rabdare sa refaceti ce a fost bun atunci cand v-ati casatorit si sa discutati despre copil si despre ceea ce credeti fiecare ca e bine si ce nu (nici nu cred ca iti trebuie argumente  ca nu e bine sa se fumeze in camera copilului)
- fie ea are o problema grava de atitudine si atunci trebuie sa fii mai transant; nu sunt de acord ca o mama foarte rea e mai buna decat un tata singur!!! am vazut copii batuti de tati crunt si carora le-a fost mult mai bien fara astefl de tati...de ce nu ar fi valabil si altfel? ma gandesc ca daca mi s-ar intampla ceva , Doamne fereste, eu am deplina incredere ca sotul meu s-ar ocupa foarte bine de copilul nostru indiferent daca singur sau cu altcineva.

Cu tot respectul gandeste-te bien daca nu cumva si tu greseti undeva pentru ca daca ai o astfel de parere despre ea (intemeiata sau nu) nu cred ca relatia de cuplu e una fericita si poate ar trebui inceput de aici... Daca voi va intelegeti bien nu pot sa cred ca ea nu accepta atunci cand ai dreptate si ii spui asta frumos, cu calm si rabdare..mai ales ca e vorba de un copil! ca nu ii ceri sa renunte la mersul la coafor de ex...e copilul  ei..
Mult succes si AI GRIJA DE COPILAS!
Dania

Co2 sper sa nu te superi pe ce am sa-ti spun. Parerea mea este ca exagerezi. In plus nu prea inteleg foarte clar rolul tau in familie. Mai exact ce faci tu pentru fetita ta, tinand cont ca nu-i faci baie, nu o culci, nu-i dai de mancare?

Sa-ti spun ceva - eu fumez, nu gatesc, au fost luni in care mi-am spalat copilul doar de 1-2 ori, au fost luni in care mi-am adormit copilul de 1-2 ori. In plus nu fac curat in casa, sunt zile in care nu ma joc cu copilul meu si totusi ..... ma consider o mama buna (si foarte norocoasa ).
Pentru ca la mine in casa e curat, copilul mananca, e spalat si adormit, etc. Stii cine imi tine locul atunci cand sunt prea obosita sau prea nervoasa pentru a ma ocupa de copil? Sotul meu!
Evident se intampla si reciproc. Pentru ca amandoi suntem parinti si amandoi ne ocupam de copil. Inainte, cand nu aveam copilul, ne imparteam sarcinile casei (el gatea, eu spalam, etc), acum am angajat o femeie care ne face curat, o bona pentru copil in timpul zilei, ne gateste tatal meu, deci mai avem de impartit jucatul copilul, baia, adormitul, ceea ce si facem!

Asa cum mai spunea cineva, imi las copilul cu sotul fara nici o rezerva (s-a intamplat sa plec in delegatie 3-4 zile) .... pentru ca are grija de ea dintotdeauna ...

Iti doresc multa intelepciune!

Vin si eu, nu cu un sfat ci doar cu niste randuri.

   Nu e de dorit ca un copil sa fie lipsit de mama sau de tata. Si este greu de inteles cum un tata poate sa vada ce este bine sau ce ar trebui facut mai bine pentru copil iar mama nu.
  Dar ..daca un tata ar fii avut acel comportament fata de copilul lui, mama ar fii fost poate incurajata sa isi parasesca sotul(nu de noi incurajata ci de societate).
  S-a intamplat ca mama sau tatal vitreg sa inlocuiasca foarte bine parintele de drept. Ca femeie, reusesti sa cresti singura un copil, ba a fost cazul si de 2-4copii crescuti de o mama singura. Oare un tata care isi doreste tot ce este mai bine pentru copilul lui, chiar nu va putea sa o scoata la capat singur?! Daca nu se descurca sa o creasca singur si daca nici nu gaseste o mamica pentru copilul lui (far referire daca isi doreste o mamica buna si nu orice femeie langa copilul lui)ar putea apela la bone.

   Ar trebui sa tii cont de sfaturile fetelor in ceea ce priveste sotia ta.Vorbeste-i, fa-o sa inteleaga de ce nu e bine anumite chestii sau unde crezi ca greseste ea.
   Si eu cred ca ea isi revarsa furia pe copil din cauza ta. Nu este o rezolvare pentru ea acest comportament viz-a-viz de tine, plus ca poate traumatiza copilul. Oare nu cumva asa vrea sa atraga atentia ta, prin copil; iar in cazul ei printr-un comportament urat?
   
   Sorana are dreptate,trebuie sa te implici mai mult cu "educatia"-grija pentru fetita. Dar nu sa faci totul tu, caci (parerea mea) cand sotia va prinde momentul sa fie ea cu fetita se va purta mai urat cu ea.
    Dar ma gandesc ca o parte sau cat iti permite timpul te dedici fetitei tale.

   Si natalia_nica are dreptate .. o palma, un strigat, etc.. nu sunt o catastrofa.
   Insa cred ca acestea nu sunt din cand in cand ci deja sunt la ordinea zilei si atunci ajunge ca pe viitor sa dezechilibreze pshicul fetitei si va pricepe odata ce creste ca mama ei o uraste (daca are doar comportament rau si nici bun)si mai multe... (ca ea nu a este/nu a fost o fetita cuminte, ca neintelegerile dintre parinti se datoreaza ei, ca etc..).

  Deci ..vorbeste cu sotia, ajut-o, invat-o daca e cazul. Fii alaturi de fetita ta cat mai mult posibil din ce iti permite timpul.
  Insa daca lucrurile sunt intr-adevar grave, nu mi-as dori sa iti parasesti sotia, dar daca se va intampla nici sa nu te condamni ca lasi fetita fara de mama. Orice copil are un tata sau o mama, acum depinde de ei daca si vor sa fie.
  Poate ca sotia ta insa are mai mare nevoie de ajutor decat fetita ta, desi este adulta.

   Aveti grija de voi. Sa ne mai dai vesti. Ai grija de fetita ta/ a voastra.